M-am saturat de lumea asta de cacat!

Azi sunt trista. Nu, e putin spus trista … Sunt profund dezamagita de atatea din jurul meu, incat putinele lucruri strict legate de mine care intr-adevar ma fac vesela, nu ma pot scoate din starea de rau in care am cazut. Prima problema care m-a daramat si fizic si psihic a fost o veste urata despre sotul profesoarei mele de romana. A murit. Am tinut si inca tin atat de mult la profesoara asta, incat am sunat-o repede pe mama, de parca ea ar fi stiut ce poate sa faca .. de parca ar fi avut vreo legatura. Of! Imi pare atat de rau sa vad ca lucrurile nasoale se intampla in general celor ce sunt buni, soarta lor are cele mai multe piedici, de parca ar trebui sa demonstreze incontinuu cat de puternici sunt ca sa le depaseasca, in schimb, golanii, perversii si tot soiul de animale umane de genul asta, traiesc bine mersi pana ii loveste soarta si pe ei. Asta daca ii loveste la un moment dat. Deci, mi-e rau. Mi-e rau si nu inteleg cum poate fi soarta atat de dura. De ce sa o pateasca femeia asta extraordinara atatea lucruri urate? Totusi omul ala era sprijinul ei si pff .. ma gandesc cu groaza ce o sa-mi faca mie soarta. [nota: bate cu pumnul in lemn si se stramba] A doua chestie care ma ingrozeste si asta nu este o problema noua … UAMENII din jurul meu!! Multumesc lui Dumnezeu ca sunt intreaga la minte si nu ma uit la stirile de pe ProTv. Mda, ma refer la cazul pisicii omorate de doi golani care nu aveau o minge in care sa dea cu piciorul. Ce e mai nasol este ca asimilez imaginile de cosmar traite de pisica aia, cu lucrurile traite de mine si alti colegi din liceu, in compania unor nenorociti de golani, care iarasi nu au nimic de facut … Bine, nu se compara, insa acelasi tip de golani. Imi aduc aminte ca pe vremea cand eram eu in a 9-a, tot prin septembrie-octombrie, s-a dat la ProTv o stire ca o eleva de la noi isi omorase mama. Nu dupa mult timp, doi se bateau in curtea scolii cu o tzeava. Am fost si eu atatia ani batjocorita pe diverse motive … ca-s inalta, ca-s slaba, ca am nasu nush cum, ca sunt proasta etc. Mult timp mi-a pasat de lucrurile astea, dar nefiind prea puternica incat sa tin pasul cu ei, am hotarat sa dev in indiferenta, si lucrurile s-au mai potolit in timp. Doamne! Unde am ajuns ??? Suntem oameni ??? Suntem sau nu in jungla? Ce-i cu comportamentul asta? Nu, eu nu injur, pentru ca nu am puterea sa o fac. Nici sa plang nu pot, pentru ca ar insemna sa ma deprim realmente pentru lucruri rele care au trecut … Uneori ma gandesc ca liceul Tonitza este cel mai de cacat liceu din Bucuresti, cu cei mai mari golani s.a.m.d. Nu as avea de unde sa stiu nu? Nu stiu ce-ai trait tu. Poate si tu ai fost batjocorit in anii precedenti de colegi sau esti in continuare si cum necum trebuie sa rezisti sau sa le o intorci, insa nu cu violenta. Cum procedezi? Nu ti-a trecut niciodata prin minte ca astia par sa nu pateasca nimic din ce merita, niciodata? Numai tu esti cel care o pateste rau si pe deasupra mai trebuie sa si demonstreze ca rezista si stie sa-si apere interesele … DE CE ?! Deci nu inteleg. De ce traiesc in lumea asta de CACAT ?!? Nu mai sunt in stare … Prima zi de scoala imi e distrusa de fitzele unui dentist nenorocit; cand cred ca saptamana devine frumoasa, chiar placuta, (una din cele mai linistite saptamani de scoala din ultimii 6 ani, trebuie sa recunosc) … primesc vestea ca unii colegi merg cu flori la profa de romana. Si aici intervine alta problema care ma uimeste. Profa de romana a avut 2 clase. 10A si 10B-ul anul trecut. Deci … cel putin 50 de elevi. Din astia, au mers sa-i prezinte condoleante numai vreo 15. Iar de la mine din clasa numai 4. Ce-i asta? Era o profesoara buna. Mult prea buna. Stiu ca momentul e unul dificil, putin spus dificil, insa ii faceam o mare bucurie. Sunt clar mult mai sensibila ca ceilalti. Poate e un defect, dar pana acum s-a manifestat ca fiind o calitate. Oricum, nu asta conteaza atat de mult. Relatia mea cu profesoara era una mult mai profunda si mai puternica decat a oricarui alt coleg cu ea. Dar nu vreau sa revin asupra problemei pentru ca ..imi consum si picul de energie ramas. Postul asta e menit si ca o descarcare, pentru ca pur si simplu imi vine sa urlu dar si ca o intrebare. Pentru Dumnezeu! In ce lume traim? Asta e generatia care ne duce “cica” mai departe?!

Ioana

sad..

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Instagram