Treceți la conținutul principal

Ambuscada lui Geronimo

Dintre toate capeteniile indiene de trib, Geronimo - Fiu de Fulger era cel mai apreciat printre albi. In mijlocul unui razboi pe care nimeni nu si-l mai dorea in afara de bancherii si politicieni bogati Geronimo era vocea ratiunii dintre albi si rosii. Tinuturile dominate de civilizatia nord-americana impingeau tot mai mult triburile Comanche, Apache, Sioux si Cherokee in Marele Canion. Astfel, ei ramaneau fara tinuturile de pe urma carora traisera vanand bizoni si facandu-si corturi si WigWam-uri din pieile lor. Intr-o ultima incercare, capetenia indiana a venit sa se sfatuiasca in mijlocul orasului Baton Rouge, Louisiana cu serifii si generalii Armatei Albastre a Nordului.

Acest lucru era nemaiauzit pana atunci, singurele contacte intre cele doua civilizatii se sfarsisera cu maceluri si cadavre insangerate. Indienii erau echipati cu arcuri cu sageti otravite, pantaloni de piele tabacita si toporisti Tomahawk pe cand cei albi aveau la dispozitia lor marile revolvere Colt, pustile Remington sau mitralierele Browning. Desi cu totii stim cum s-a terminat conflictul intre culturi, merita mentionat momentul in care Geronimo a incercat sa isi salveze triburile.


Acesta a vizita Baton Rouge, a vorbit cu generalii de armata si cu politicienii atat cat a fost in stare intr-o limba engleza stricata si s-a lasat pozat intr-o fotografie faimoasa. Pana atunci indienii considerau aparatele foto a fi demoni si desi Geronimo nu a fost omorat atunci, momentul e considerat a fi o ambuscada pentru ca astfel generalii Armatei Americane au aflat locatiile triburilor si au putut sa avanseze atacurile strategic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anna are mere… dar si echipamente de protectie a muncii

Inca sunt sub influenta minunatului concert la care am fost aseara. In mansarda de la Carturesti. Superb! O atmosfera “construita” cu maiestrie de solist si colegii sai cu fiecare melodie.

Ocazia cu care i-am vazut a fost evenimentul despre care am scris intr-un post anterior, in care anuntam ca Reper Verde si-a propus, impreuna cu invitatii lor, sa ne spuna povestea produselor. A venit la fix, caci in aceasta perioada ma documentez intr-un domeniu cumva conex cu acesta. Nu au existat timpi morti, am luat contact cu informatii despre care habar n-aveam, despre activitati pe care romani din colturi diferite ale tarii le fac, in ciuda greutatilor pe care le ridica influenta nefasta a globalului in fata localului, cu tot cu echipamente de protectie. Imi doresc sa reuseasca sa isi pastreze “autismul local”, caci rezultatul iscusintei, al dibaciei, rabdarii si pasiunii lor este unic. Totul pentru o economie durabila, un comportament responsabil fata de mediu si grija pentru viitor.



Anna ar…

Rosu aprins

Am vazut pana acum multe nuante de rosu, dar niciuna nu se aseamana cu rosul rochiei si al buzelor ei. Nu, nu avea ultimul ruj cumparat dintr-um magazin foarte scump de machiaj si cosmetice. Era sangele care parca dadea sa-i iasa prin buze si obraji. Cu fata rumena se uita direct in ochii mei, iar eu am simtit ca inghet.

Nu puteam face nimic, nici macar sa vorbesc. Mi-a fost imposibil sa ma misc. Doar rosul aprins al buzelor ei ma fascina si ma facea sa fiu stana de piatra in fata ei. Simteam picaturi de transpiratie pe frunte si tample care se prelingeau usor si cumva au ajuns reci pe spatele meu. Frisoane. Poate am racit.Dar nu, sigur privirea ei care ma face sa spun tot si sa nu spun nimic in acelasi timp e de vina.
As vrea sa ii pot spune ca nu e adevarat, ca poate sa mai aiba incredere, ca totul e ireal, dar nu am putere. Oricat as vrea, sunt inghetat in fata ei, fata in fata cu ea, cu rochia ei rosie si fata ei aprinsa ce vrea explicatii ce nu pot fi date.

Rosu aprins, lumi…

Azi nu mi-am baut cafeaua

Azi e o zi din aia in care nu am chef de nimic, nici macar sa imi fac o amarata de cafea. Azi nu o sa-mi beau cafeaua. Azi o sa dorm toata ziua, fara cafea, motivatie sau vreo grija. Nu imi voi bea cafeaua pentru ca ibricul si cestile-s toate murdare, stau in chiuveta de cateva zile. Daca mi-as bea cafeaua poate as avea destula energie sa le spal, dar nu. Poate maine o sa-mi beau cafeaua si o sa am chef sa fac putina ordine in casa si in ganduri.
Azi nu vreau sa-mi beau cafeaua, pentru ca nici macar nu-mi place gustul ei. E doar un obicei prostesc pe care nici nu stiu cand l-am acceptat in viata mea. Probabil ca prin facultate, cand eram prea ocupat sa fac orice altceva si imi petreceam noptile scriind si band cafea. Iar zilele, ati ghicit, dormind.
Poate nu o sa mai beau deloc cafea de acum inainte, cine poate sti? Cafeaua nici macar nu-mi face bine, stiu sigur asta. Am tensiunea mare (mi-a spus medicul acum cativa ani) si ar trebui sa incerc sa ma linistesc putin. Cafeaua ma agita …