Treceți la conținutul principal

Azi nu mi-am baut cafeaua

Azi e o zi din aia in care nu am chef de nimic, nici macar sa imi fac o amarata de cafea. Azi nu o sa-mi beau cafeaua. Azi o sa dorm toata ziua, fara cafea, motivatie sau vreo grija. Nu imi voi bea cafeaua pentru ca ibricul si cestile-s toate murdare, stau in chiuveta de cateva zile. Daca mi-as bea cafeaua poate as avea destula energie sa le spal, dar nu. Poate maine o sa-mi beau cafeaua si o sa am chef sa fac putina ordine in casa si in ganduri.

Azi nu vreau sa-mi beau cafeaua, pentru ca nici macar nu-mi place gustul ei. E doar un obicei prostesc pe care nici nu stiu cand l-am acceptat in viata mea. Probabil ca prin facultate, cand eram prea ocupat sa fac orice altceva si imi petreceam noptile scriind si band cafea. Iar zilele, ati ghicit, dormind.

Poate nu o sa mai beau deloc cafea de acum inainte, cine poate sti? Cafeaua nici macar nu-mi face bine, stiu sigur asta. Am tensiunea mare (mi-a spus medicul acum cativa ani) si ar trebui sa incerc sa ma linistesc putin. Cafeaua ma agita si imi face inima sa bata si mai tare. Poate o sa-mi iasa din piept.

Ar trebui sa beau un ceai, dar nu negru sau verde, pentru ca stiu ca asa doar ma pacalesc. Ar trebui sa ma ridic si sa imi fac un ceai care sa ma relaxeze si sa ma calmeze. Poate chiar un ceai de tei sau musetel. Dar nu am un ibric in care sa imi fierb apa si nici o cana in care sa mi-l fac. Nici nu cred ca am ceai in camera asta mica si aglomerata.


Oare cafeaua se gandeste la mine cum ma gandesc si eu la ea? Oare ii e dor de mine sau si ea s-a saturat de relatia asta care ne distruge unul pe celalalt? Eu beau prea multa cafeea, deci o distrug, iar ea ma distruge pe mine, daca mai are ce... Poate s-a saturat si ea sa vina zi de zi la mine si sa o folosesc fara sa ii multumesc macar sau fara sa am grija de felul cum o beau.

E sigur ca ar trebui sa ies din relatia asta toxica. De azi nu o sa mai beau cafea, dar o sa ma duc sa spal cestile si ibricul pentru ca vreau sa uit de ea. Doar sa raspund intai, ca bate cineva la usa...

- Buna ziua, de la CurierRapid. Ati castigat pachete de cafea pentru toata viata.

- Super... Se pare ca azi nu e ziua din care nu o sa mai beau cafea.  

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Rosu aprins

Am vazut pana acum multe nuante de rosu, dar niciuna nu se aseamana cu rosul rochiei si al buzelor ei. Nu, nu avea ultimul ruj cumparat dintr-um magazin foarte scump de machiaj si cosmetice. Era sangele care parca dadea sa-i iasa prin buze si obraji. Cu fata rumena se uita direct in ochii mei, iar eu am simtit ca inghet.

Nu puteam face nimic, nici macar sa vorbesc. Mi-a fost imposibil sa ma misc. Doar rosul aprins al buzelor ei ma fascina si ma facea sa fiu stana de piatra in fata ei. Simteam picaturi de transpiratie pe frunte si tample care se prelingeau usor si cumva au ajuns reci pe spatele meu. Frisoane. Poate am racit.Dar nu, sigur privirea ei care ma face sa spun tot si sa nu spun nimic in acelasi timp e de vina.
As vrea sa ii pot spune ca nu e adevarat, ca poate sa mai aiba incredere, ca totul e ireal, dar nu am putere. Oricat as vrea, sunt inghetat in fata ei, fata in fata cu ea, cu rochia ei rosie si fata ei aprinsa ce vrea explicatii ce nu pot fi date.

Rosu aprins, lumi…

Anna are mere… dar si echipamente de protectie a muncii

Inca sunt sub influenta minunatului concert la care am fost aseara. In mansarda de la Carturesti. Superb! O atmosfera “construita” cu maiestrie de solist si colegii sai cu fiecare melodie.

Ocazia cu care i-am vazut a fost evenimentul despre care am scris intr-un post anterior, in care anuntam ca Reper Verde si-a propus, impreuna cu invitatii lor, sa ne spuna povestea produselor. A venit la fix, caci in aceasta perioada ma documentez intr-un domeniu cumva conex cu acesta. Nu au existat timpi morti, am luat contact cu informatii despre care habar n-aveam, despre activitati pe care romani din colturi diferite ale tarii le fac, in ciuda greutatilor pe care le ridica influenta nefasta a globalului in fata localului, cu tot cu echipamente de protectie. Imi doresc sa reuseasca sa isi pastreze “autismul local”, caci rezultatul iscusintei, al dibaciei, rabdarii si pasiunii lor este unic. Totul pentru o economie durabila, un comportament responsabil fata de mediu si grija pentru viitor.



Anna ar…