Treceți la conținutul principal

Munca

Acum cateva zile am citit un editorial vechi in revista Tango semnat de Alice Nastase. Auzisem numele de cateva ori pe la televizor dar nu stiam unde si in ce fel presta respectiva doamna. In editorial, ca de altfel in toata revista (de fapt, cam 70%) era vorba despre munca, despre cariera si despre pericolul pe care il reprezinta cariera pentru viata personala. Se numea “Pactul cu munca”, foarte inspirat. Alice Nastase nu scria ceva socant, nimic nou. Scria ceea ce femeile si nu numai ele cunosc foarte bine, insa uita sau nu vor sa bage in seama, decat atunci cand, cum spunea si distinsa doamna, este prea tarziu. Ca te arunci in munca, iti faci cariera, bani si la un moment dat te trezesti ca ai imbatranit si nu prea ai amintiri. Sau chiar daca le ai, sunt atat de incetosate, incat nici nu le mai iei in seama. Dragoste? Bleah. Munte? Bleah. Mare? La fel. Serviciu, casa, dus, masa, somn. Se raresc pana si intrebarile de gen: “Cum a fost azi?”, pentru ca raspunsul este mereu acelasi si celui de langa tine, femeie sau barbat, i se pare penibil sa mai intrebe…



Ieri am aflat ca o doamna directoare din trustul Ringier (tanara dealtfel) si-a dat demisia din cauza faptului ca viata personala ii este foarte afectata de munca. In consecinta a hotarat sa-i dea atentia cuvenita (vietii personale) si a renuntat la postul pe care altii se bat. Habar n-am daca acesta este motivul real al demisiei. Insa vreau sa cred ca da. Iar daca este asa, din partea mea felicitari. O sa spuneti ca da, dar a facut o gramada de bani. Iar eu vin si spun ca invariabil cei care au, vor mai mult, nu ar fi asta motivul. Deci, felicitari d-nei/d-rei care a facut pasul asta, daca l-a facut din motivul expus…

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Anna are mere… dar si echipamente de protectie a muncii

Inca sunt sub influenta minunatului concert la care am fost aseara. In mansarda de la Carturesti. Superb! O atmosfera “construita” cu maiestrie de solist si colegii sai cu fiecare melodie.

Ocazia cu care i-am vazut a fost evenimentul despre care am scris intr-un post anterior, in care anuntam ca Reper Verde si-a propus, impreuna cu invitatii lor, sa ne spuna povestea produselor. A venit la fix, caci in aceasta perioada ma documentez intr-un domeniu cumva conex cu acesta. Nu au existat timpi morti, am luat contact cu informatii despre care habar n-aveam, despre activitati pe care romani din colturi diferite ale tarii le fac, in ciuda greutatilor pe care le ridica influenta nefasta a globalului in fata localului, cu tot cu echipamente de protectie. Imi doresc sa reuseasca sa isi pastreze “autismul local”, caci rezultatul iscusintei, al dibaciei, rabdarii si pasiunii lor este unic. Totul pentru o economie durabila, un comportament responsabil fata de mediu si grija pentru viitor.



Anna ar…

Rosu aprins

Am vazut pana acum multe nuante de rosu, dar niciuna nu se aseamana cu rosul rochiei si al buzelor ei. Nu, nu avea ultimul ruj cumparat dintr-um magazin foarte scump de machiaj si cosmetice. Era sangele care parca dadea sa-i iasa prin buze si obraji. Cu fata rumena se uita direct in ochii mei, iar eu am simtit ca inghet.

Nu puteam face nimic, nici macar sa vorbesc. Mi-a fost imposibil sa ma misc. Doar rosul aprins al buzelor ei ma fascina si ma facea sa fiu stana de piatra in fata ei. Simteam picaturi de transpiratie pe frunte si tample care se prelingeau usor si cumva au ajuns reci pe spatele meu. Frisoane. Poate am racit.Dar nu, sigur privirea ei care ma face sa spun tot si sa nu spun nimic in acelasi timp e de vina.
As vrea sa ii pot spune ca nu e adevarat, ca poate sa mai aiba incredere, ca totul e ireal, dar nu am putere. Oricat as vrea, sunt inghetat in fata ei, fata in fata cu ea, cu rochia ei rosie si fata ei aprinsa ce vrea explicatii ce nu pot fi date.

Rosu aprins, lumi…

Azi nu mi-am baut cafeaua

Azi e o zi din aia in care nu am chef de nimic, nici macar sa imi fac o amarata de cafea. Azi nu o sa-mi beau cafeaua. Azi o sa dorm toata ziua, fara cafea, motivatie sau vreo grija. Nu imi voi bea cafeaua pentru ca ibricul si cestile-s toate murdare, stau in chiuveta de cateva zile. Daca mi-as bea cafeaua poate as avea destula energie sa le spal, dar nu. Poate maine o sa-mi beau cafeaua si o sa am chef sa fac putina ordine in casa si in ganduri.
Azi nu vreau sa-mi beau cafeaua, pentru ca nici macar nu-mi place gustul ei. E doar un obicei prostesc pe care nici nu stiu cand l-am acceptat in viata mea. Probabil ca prin facultate, cand eram prea ocupat sa fac orice altceva si imi petreceam noptile scriind si band cafea. Iar zilele, ati ghicit, dormind.
Poate nu o sa mai beau deloc cafea de acum inainte, cine poate sti? Cafeaua nici macar nu-mi face bine, stiu sigur asta. Am tensiunea mare (mi-a spus medicul acum cativa ani) si ar trebui sa incerc sa ma linistesc putin. Cafeaua ma agita …